Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele marda:

MARDÁ, mardale, s. f. (Reg.) Rămășiță dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preț; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat. – Din tc. marda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



mardá (mardále), s. f. – Rămășită, rebut, lucru fără valoare. Tc. marda „suprapreț” (Șeineanu, II, 249), cf. var. ngr. μαρδᾶς, alb. marda. Tiktin se îndoiește de etimonul propus de Șeineanu, considerînd evoluția semantică dificilă; aceasta se explică în lumina ngr., care înseamnă „înșelăciune” sau „preț exagerat pentru un lucru fără valoare”. – Der. mardalîc, s. n. (înv., sold, rest).
Sursa: Dicționarul etimologic român

mardá f. (turc. marda, ceĭa ce se cere peste valoarea unuĭ lucru; ngr. mardás, fraudă). Fam. Lucru prost, lepădătură. V. furda.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mardá (reg.) s. f., art. mardáua, g.-d. art. mardálei; pl. mardále, art. mardálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mardà f. lucru netrebnic, lepădătură. [Turc. MARDA, ce se cere peste preț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARDÁ, mardale, s. f. (Reg.) Rămășiță dintr-o marfă învechită sau degradată, care se vinde sub preț; vechitură, lucru lipsit de valoare, bun de aruncat. – Din tc. marda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)