Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele marchiz:

MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].
Sursa: Dicționar de neologisme

marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f.Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*marchíz m. (fr. marquis, vfr. marchis, infl. de it. marchese, d. germ. mark, lat. margo, margine, hotar și sufixu lat. -ensis, fr. ieis, -is și it. -ese). În vechime, în apusu Eŭropeĭ, șefu uneĭ moșiĭ de la hotaru țăriĭ, pe care-l apăra cu armele. Nobil între duce și conte. V. pîrcălab.
Sursa: Dicționaru limbii românești

marchíz s. m., pl. marchízi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

marchiz m. titlu de nobleță mai jos de duce și mai sus de conte (= fr. marquis).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)