MARACÁS s. n. instrument muzical de percuție, din două nuci de cocos cu un mâner, umplute cu nisip sau grăunțe mici, care, prin scuturare, produc sunete asemănătoare cu ale castanietelor. (< sp. maracas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MARACÁS, maracase, s. n. Instrument muzical de percuție sud-american, construit dintr-o nucă de cocos care conține grăunțe și nisip. – Din sp. maracas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MARACÁS s.n. Instrument muzical construit dintr-o nucă de cocos și un mâner, având introduse în interior pietricele sau nisip, care, prin scuturare, produc niște sunete caracteristice, asemănătoare cu ale castanietelor. [< sp. maracas – copac din Peru].
Sursa: Dicționar de neologisme
MARACÁS (cuv. sp.) s. n. Instrument de percuție de origine sud-americană, având forma unei cochilii cu mâner, în interiorul căreia se găsesc bile. Se utilizează în pereche.Sursa: Dicționar enciclopedic maracás s. n., pl. maracáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MARACÁS, maracase, s. n. Instrument muzical de percuție sud-american, construit dintr-o nucă de cocos care conține grăunțe și nisip. – Din sp. maracas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)