MARABÚT s. m. v. marabu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MARABÚT s.m. v. marabu.
Sursa: Dicționar de neologisme
*marabút m. (fr. marabout, d. pg. marabuto, care vine d. ar. marabath, evlavios, d. rabath, a fi tare, rabatha, a lega). Preut [!] musulman de un caracter ascetic (V. hoge). Un fel de barză din Africa și India. (Supt [!] aripele lui se află niște pene fine întrebuințate odinioară la pălăriile femeĭeștĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
marabut m. pasăre din India ale cării pene frumoase servă a orna pălăriile femeiești.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MARABÚT s. m. v. marabu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 