Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele marțian:

MARȚIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARȚIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien].
Sursa: Dicționar de neologisme

MARȚIAN, Iulian (Iuliu) (1867-1937, n. Mintiu, jud. Bistrița-Năsăud), istoric român. M. de onoare al Acad. (1933). A descoperit manuscrisul miscelaneu, cunoscut sub numele „Codicele Marțian”. Lucrări privind săpăturile arheologice din Transilvania („Repertoriu arheologic pentru Transilvania”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

marțián, s.n. – v. mărțișor.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

marțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. marțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. marțiánă, pl. marțiéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Marțian (Dumitru) m. economist și întemeietorul statisticei în România (1829-1865).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MARȚIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARȚIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien].
Sursa: Dicționar de neologisme

MARȚIAN, Iulian (Iuliu) (1867-1937, n. Mintiu, jud. Bistrița-Năsăud), istoric român. M. de onoare al Acad. (1933). A descoperit manuscrisul miscelaneu, cunoscut sub numele „Codicele Marțian”. Lucrări privind săpăturile arheologice din Transilvania („Repertoriu arheologic pentru Transilvania”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

marțián, s.n. – v. mărțișor.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

marțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. marțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. marțiánă, pl. marțiéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Marțian (Dumitru) m. economist și întemeietorul statisticei în România (1829-1865).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)