Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele mangafa:

MANGAFÁ, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mangafá (mangafále), s. f. – Prostănac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (Șeineanu, II, 246; Ronzevalle 157).
Sursa: Dicționarul etimologic român


mangafá f. (turc. mankafa, pop. mangofa, cap mare, prost, foarte răcit). Est. Fam. Gogoman, prost: ĭa o mangafa și el!
Sursa: Dicționaru limbii românești

mangafá (înv., fam.) s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále, art. mangafálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mangafà f. (în. graiul mahalagiilor), personaj ridicul și greoiu: mangafaua pleacă miercuri CAR. [Turc. MANKAFA, stupid].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MANGAFÁ, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nicio considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)