Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele mandea:

MÁNDEA s. m. invar. (Arg.) Persoana care vorbește, care se adresează cuiva. – Din țig. mande.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



mándea pron. – Eu, eu însumi. Țig. mande (Graur 166; Juilland 167), care este dativul lui me „eu”; cf. țig. sp. man mende „eu” (Besses 104; Claveria, NRFH, III, 267; Claveria 165). Cuvînt de argou.
Sursa: Dicționarul etimologic român

mandea s. m. sg., pron. pers., persoana I sg. (țig.) persoană de față, eu
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mándea m. V. tandea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mándea (arg.) s. m., g.-d. lui mándea
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MÁNDEA s. m. (Arg.) Persoana care vorbește, care se adresează cuiva. – Din țig. mande.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)