MAJORITÁTE s. f. partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ superioritate numerică cerută (de lege) sau obținută în alegeri. ◊ majoritate absolută (sau simplă) = număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unu din total; majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obținute de fiecare dintre ceilalți candidați. (< fr. majorité, lat. maioritas, germ. Majorität)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MAJORITÁTE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obținută în alegeri. ◊ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din total. Majoritate relativă = numărul cel mai mare de voturi obținut de cineva în raport cu voturile obținute de fiecare din ceilalți candidați. Majoritate civilă = Majorat1. – Din fr. majorité. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majorität.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MAJORITÁTE s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare număr dintr-o colectivitate. ◊ Majoritate absolută = majoritate care întrunește un număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unul din totalul voturilor; majoritate relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obținute de alt candidat; majoritate civilă = majorat. [Var. maioritate s.f. / cf. fr. majorité, engl. majority, lat. maioritas, germ. Majorität].
Sursa: Dicționar de neologisme
*majoritáte f. (mlat. majóritas, -átis, de unde vine engl. majority și de unde apoĭ s´a răspîndit la Fr. și Rom.). Majorat. Cea maĭ mare parte din voturĭ într´o adunare: ministru susținut de majoritate. Pluralitate, cel maĭ mare număr: majoritatea oamenilor e rea. Majoritate absolută, jumătate de voturĭ plus unu orĭ maĭ mult. Majoritate relativă, pluralitatea voturilor față de alțĭ concurențĭ în parte. Mjoritatea uneĭ adunărĭ, partea care are cele maĭ multe voturĭ (guvernu). V. minoritate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
majoritáte s. f., g.-d. art. majoritắții; pl. majoritắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită majoritate f. 1. cel mai mare număr, cea mai mate parte: majoritatea oamenilor; 2. pluralitate de voturi: a obținut majoritatea; majoritate de voturi, număr compus din mijlocia voturilor plus unul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAJORITÁTE, majorități, s. f. Partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerică cerută (prin lege) sau obținută în alegeri. ◊ Majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puțin jumătate plus unu din total. Majoritate relativă = număr de voturi care întrece numărul de voturi obținut de oricare dintre ceilalți candidați. Majoritate civilă = situație juridică a unei persoane care a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru dobândirea deplinei capacități de exercițiu; majorat1. – Din fr. majorité. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majorität.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)