MAJOLÍCĂ s. f. 1. faianță (italiană). 2. obiect de majolică (1). (< fr. majolique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MAJOLÍCĂ s. f. Specie de faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic; p. gener. faianță. ♦ Obiect fabricat din această faianță. – Din fr. majolique, maïolique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MAJOLÍCĂ s.f. Faianță. ♦ Obiect de faianță din epoca Renașterii italiene. [Var. maiolică s.f. / < fr. majolique, maiolique, cf. it. majolica < Majorca, insulă în Baleare].
Sursa: Dicționar de neologisme
*majolícă, V. maĭolică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MAJOLÍCĂ s. f. Faianță. ♦ Obiect de faianță fabricat în Italia în epoca Renașterii. – It. maiolica.Sursa: Dicționarul limbii române moderne majolícă s. f., g.-d. art. majolíciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită majolică f. veche faianță italiană: lampă de majolică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAJOLÍCĂ s. f. Faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic; p. gener. faianță. ♦ Obiect fabricat din această faianță. – Din fr. majolique, maïolique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)