magopéț, magopéți, s.m. (înv.) 1. om necioplit, mojic; om șiret. 2. brutar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
magopéț (magopéți), s. m. – Țăran, mojic, bădăran. – Var. magopăț. V. sb. magjupicĭ „bucătar, sclav țigan”, cf. sb. magupac „bucătar” (Cihac, II, 131; Tiktin). – Der. magopață, s. f. (femeie stricată).Sursa: Dicționarul etimologic român
magopéț m., pl. ețĭ (vsîrb. magjupĭcĭ, brutar la mînăstire, azĭ magupac, bucătar, Magupak, -pka, Țigan, -ncă, d. mgr. mánkipas, maĭ vechĭ mánkips [pron. manghips], brutar, care vine d. lat. manceps = mancipium, lucru propriŭ al tăŭ, rob. V. emancipez. P. sufix, cp. cu precupeț). Vechĭ. Om necĭoplit, mojic. Azĭ. Fc. Rar (-ăț, pl. tot ețĭ). Om șiret. V. marangoz.
Sursa: Dicționaru limbii românești