Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele macara:

MACARÁ, macarale, s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



macará (macarále), s. f. – Aparat, unealtă de ridicat. – Mr. măcară. Tc. makara (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9; Lokotsch 1371), cf. ngr. μακαρᾶς, alb. makarë, sb., bg. makara. Măcărău, s. n. (Olt., manivelă de puț cu scripete) este același cuvînt.
Sursa: Dicționarul etimologic român

MACARÁ (‹ tc.) s. f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic, construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea, deplasarea și transportarea pe distanțe scurte a unor obiecte. M. pot fi stabile sau mobile. După felul în care sunt construite, se deosebesc: m. capră, m. pivotantă, m.-portal, m.-turn etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

macará f. (turc. makara, d. ar. bekre; ngr. makarás, bg. makará). Sud. Scripț, instrument compus dintr´o rotiță pe care alunecă o funie cu care se rîdică [!] ceva. Mosor, scurt cilindru de lemn pe care e înfășurată ață de cusut. V. palanc 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești

macará s. f., art. macaráua, g.-d. art. macarálei; pl. macarále, art. macarálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

macara f. 1. instrument de ridicat greutăți mari; 2. Mold. mosorel. [Turc. MAKARA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MACARÁ, macarale, s. f. Dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeților, cu care se ridică (și se deplasează) greutăți (mari) pe distanțe scurte. – Din tc. makara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)