MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă2; mescioară, mesișoară. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. [Var.: mesúță s. f.] – Masă2 + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
măsúță, V. mesuță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
măsúță s. f., g.-d. art. măsúței; pl. măsúțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă2; mescioară, mesișoară. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. [Var.: mesúță s. f.] – Masă2 + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 