MĂSCĂRÍ, măscăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori. ♦ Fig. A înjosi, a pângări o idee, un sentiment. – Din mascara.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
măscărí s.f. pl. (pop.) vorbe sau fapte necuviincioase, nerușinate, obscene, pornografice.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
măscărí2 vb. IV (reg.) a se surpa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
măscắrĭ f. pl. (d. mascara). Mold. Est. Mascarale, vorbe obscene. – Vechĭ și măscăriĭ, povestirĭ obscene.
Sursa: Dicționaru limbii românești
măscărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măscărésc, imperf. 3 sg. măscăreá; conj. prez. 3 să măscăreáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită măscărì v. (Banat) a ocărî, a sudui. [Serb. MASKARITI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂSCĂRÍ, măscăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori. ♦ Fig. A înjosi, a pângări o idee, un sentiment. – Din mascara.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
mascări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mascare
mascări - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mascare
mascări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mascare
măscări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul măscară
măscări - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul măscară
măscări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul măscară
