Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele mărgăriță:

MARGARITA, insulă în SV arh. Antilelor Mici (M. Caraibilor), în NE litoralului Venezuelei de care aparține; 1.072 km2. Lungime: 170 km; lățime: 35 km. Orașe pr.: La Asunción, Porlamar. Relief muntos cu alt. până la 1.160 m. Climă subecuatorială. Expl. de magneziu. Cafea, cacao. Pescuit de perle. Descoperită de Cristofor Columb în 1498.
Sursa: Dicționar enciclopedic



MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mărgărítă, mărgăríte, s.f. (pop.) 1. margaretă. 2. mărgăritar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

*mărgărítă f., pl. e (d. mărgărit, după fr. marguerite). Ochĭu bouluĭ (tătăișă, aurată), o plantă erbacee din familia compuselor cu floarea ca tufănica saŭ ca romănița, albă saŭ alt-fel (leucánthemum vulgáre saŭ chrisánthemum leucánthemum).
Sursa: Dicționaru limbii românești

mărgărítă (plantă, insectă) (pop.) s. f., g.-d. art. mărgărítei; pl. mărgăríte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mărgărită f. 1. mărgăritar: crescuse și ’nflorise o mică mărgărită AL.; 2. pl. plantă din fam. compuselor cu cotor înalt și cu flori late, cultivată uneori ca decorativă (Chrysanthemum leucanthemum). [Lat. MARGARITA]. V. înșiră-te-mărgărite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MẮRGĂRIȚĂ, mărgărițe, s. f. (Entom.; reg.) Gărgăriță. – Din mărgea + gărgăriță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

Forme flexionare:

mărgărita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul mărgărit

mărgărită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mărgărit