Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele măngălău:

MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



măngălắu (-láie), s. n.1. Sul, tăvălug. – 2. Fălțuitor. Mag. mángalló (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 143). În Trans., Mold. și Bucov.Der. măngălui, vb. (a călca rufe).
Sursa: Dicționarul etimologic român

măngălắŭ n., pl. ăĭe, máglă și mî́glă f., pl.e (ung. mángoló, mângorló, pol. magla [de unde vine rom. maglă]; mrus. magelĭ, germ. mangel, mlat. manga, mangana, vfr. mangoneau, praștie: it. mángano, praștie, măngălăŭ; ngr. mánganon, măngălăŭ, d. vgr. mágganon, balistă pe cilindri. V. mangealîc, minghinea). Nord. O bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată [!] de care se freacă rufele la spălat (Șez. 36, 12). Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn care, supt [!] apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă (înlocuit azĭ cu feru [!] de călcat).
Sursa: Dicționaru limbii românești

măngălắu (reg.) s. n., art. măngălắul; pl. măngăláie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MĂNGĂLẮU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mângălău n. lemn crestat de netezit pânzeturi, postavuri. [Ung. MANGOLÓ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

măngălắu - Formă unică - pentru cuvantul măngălắu