Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele măiestru:

MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



măĭéstru, măĭástră adj., pl. măĭeștri, măĭestre (lat. magister, -stri; it. sp. maestro, sic. maistru, pv. vfr. maestre, nfr. maître, pg. mestre. V. maestru, meșter). Abil, ingenios: era măĭestru la războĭ (Moxa), mînă măĭastră. Năzdrăvan, care are puterĭ supranaturale: pasăre măĭastră. Adv. În mod măĭestru: a cînta măĭestru. V. artist și șmecher.
Sursa: Dicționaru limbii românești

măiéstru adj. m., pl. măiéștri; f. măiástră, pl. măiéstre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. ◊ Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. – Lat. magister.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)