MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Rar) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mărunțișár m. Negustor de mărunțișurĭ, marfagiŭ, coropcar. Rar. Negustor care vinde în detaliŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mărunțișár (înv.) s. m., pl. mărunțișáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mărunțișar m. cel ce vinde mărunțișuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Înv.) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)