LĂȚÍME, lățimi, s. f. Însușirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lățíme f. (d. lat). Calitatea de a fi lat: lățimea unuĭ fluviŭ, uneĭ tălpĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lățíme s. f., g.-d. art. lățímii; pl. lățími; simb. lSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lățime f. dimensiunea identică cu lărgimea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂȚÍME, lățimi, s. f. însușirea de a fi lat;, cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)