LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lătrătúră f., pl. ĭ. Rezultatu lătrăriĭ, voce de cîne [!] cînd latră.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lătrătúră (lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrătúrii; pl. lătrătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lătrătură f. lătrat prelungit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂTRĂTÚRĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)