LĂPTÓC, lăptoace, s. n. Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătóc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lăptóc (-curi), s. n. – Scoc de moară de apă. – Var. lătoc. Sl. latuka „oală” (Cihac, II, 165; DAR), cf. rut. lokoty, pol. łotok, rus. latok. Sunetul p se poate explica printr-o falsă analogie cu lapte, deoarece apa se precipită în scoc făcînd o spumă albă ca laptele (altă explicație, mai puțin plauzibilă, în DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român
lăptóc și lătóc n., pl. oace (rut. f. pl. lotóki, rus. lotók, a. î.) Est. Scoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lăptóc (reg.) s. n., pl. lăptoáceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lăptoc n. Mold. scocul sau jghiabul morii: lua moara de lăptoc și o da iar în vad la loc POP. [Și lătoc = rus. LATOKŬ: forma lăptoc a fost influențată de lapte].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂPTÓC, lăptoace, s. n. (Reg.) Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătóc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)