lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
lămbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 să lămbuiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită