LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi. – V. lălăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LĂLĂÍT, -Ă, lălăiți, -te, adj. v. LĂLĂI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
lălăit, lălăituri s. n. v. lălăială (1.)Sursa: Dicționar de argou al limbii române lălăít (pop., fam.) s. n., pl. lălăíturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi. – V. lălăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi. – V. lălăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LĂLĂÍT, -Ă, lălăiți, -te, adj. v. LĂLĂI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
lălăit, lălăituri s. n. v. lălăială (1.)Sursa: Dicționar de argou al limbii române lălăít (pop., fam.) s. n., pl. lălăíturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LĂLĂÍT, lălăituri, s. n. (Fam.) Faptul de a lălăi. – V. lălăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
lălăit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul lălăi