LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă, s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LUSTRÍN s. n. țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. (< fr. lustrine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LUSTRÍN s.n. Țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. [Var. lustrină s.f. / < fr. lustrine].
Sursa: Dicționar de neologisme
lustrín s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă s. f.] – Din fr. lustrine, it. iustrino.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)