LUPÁN, -Ă, lupani, -e, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. Pui de lup (1). 2. Adj. (Despre animale) Care este de culoarea blănii lupului; sur, cenușiu. – Lup + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LUPAN, Nicolae (n. 1921, Cepeleuți, jud. Hotin), scriitor și publicist român. Acuzat de „naționalism românesc”, a plecat în Occident (1974), stabilindu-se inițial la Bruxelles, apoi la Paris. Colaborator la radio Europa Liberă și la diverse periodice din exil. Fondator-animator al Asociației Mondiale „Pro Basarabia și Bucovina” (1976), al filialei cu același nume din România (1990), precum și al editurii „Nistru” din Bruxelles. Disident anticomunist, militant pentru reîntregirea României, căreia îi consacră întreaga activitate de după plecarea sa în Occident. Lucrări: „Basarabia – colonizări și asimilare”, „Plânsul Basarabiei”, „Bessarabie – terre roumain”, „Scrisoare din închisoarea popoarelor”, „Străin la mine acasă”.Sursa: Dicționar enciclopedic
lupán, -ă adj. (d. lup). De coloarea [!] lupuluĭ (cenușiŭ gălbuĭ): un cîne lupan. Subst. Puĭ de lup, adult (pe cînd lupeĭ e mic): Era o familie de lupĭ: mama cu treĭ lupanĭ (Sadov. VR. 1930, 9-10, 195). V. șoldan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lupán1 (reg.) adj. m., pl. lupáni; f. lupánă, pl. lupáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lupán2 (reg.) s. m., pl. lupániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lupan a. de coloarea părului ca lupul, alb la urechi și la nări (despre vite).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LUPÁN, -Ă, lupani, -e, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. Pui de lup (1). 2. Adj. (Despre animale) Care este de culoarea blănii lupului; sur, cenușiu. – Lup + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)