LUNTRÁȘ, -Ă, luntrași, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. – Luntre + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a luntráș m. Acela care mînă luntrea, barcagiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
luntráș s. m., pl. luntráșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită luntraș m. cel ce mână o luntre.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LUNTRÁȘ, -Ă, -luntrași, s. m. Bărbat care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. – Luntre + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)