LUNECÚȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
lunecúș s. n., pl. lunecúșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lunecuș n. V. alunecuș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LUNECÚȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Luneca + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 