LUNÁR, -Ă adj. 1. referitor la Lună, propriu Lunii. 2. mensual. (< fr. lunaire, lat. lunaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LUNÁR, -Ă, lunari, -e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (II); (și adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual. 2. (Rar) Propriu lunii (I), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LUNÁR, -Ă adj. 1. Care se produce sau apare o dată pe lună. 2. Referitor la Lună, propriu Lunii, de Lună, ca Luna. [Cf. fr. lunaire, lat. lunaris].
Sursa: Dicționar de neologisme
lunár, -ă adj. (lat. lunaris). Relativ la lună (astru): anu lunar, compus din 12 învîrtirĭ ale luniĭ, are 354 de zile (V. epactă). Mensual, pe lună: leafă lunară, revistă lunară. Adv. Pe lună, într´o lună: funcțiune plătită lunar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lunár adj. m., pl. lunári; f. lunáră, pl. lunáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lunar a. ce ține de lună: anul lunar, compus din 12 rotațiuni ale lunei, are 354 de zile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LUNÁR, -Ă, lunari, -e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (II); (și adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual. 2. (Rar) Propriu Lunii (I), de Lună, ca Luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)