Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele luminator:

LUMINATÓR s. n. panou transparent sau translucid montat într-un acoperiș ori plafon, care permite iluminarea unei încăperi. (după rus. liuminator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor. Cf. rus. liuminator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUMINATÓR s.n. Panou transparent sau translucid care înlocuiește o porțiune dintr-un acoperiș ori plafon, permițând iluminarea unei încăperi. [Cf. rus. liuminator].
Sursa: Dicționar de neologisme

!luminatór (panou transparent) s. n., pl. luminatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

LUMINATÓR, luminatoare, s. n. Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul asigurării iluminării naturale a unei încăperi. [Var.: (pop.) luminătór s. n.] – Lumina + suf. -tor.Cf. rus. liuminator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUMINĂTÓR2, -OARE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

luminătór, -oáre adj. Care luminează. S. m. Ochĭ: te urmăresc luminătoriĭ (Em.). S. n., pl. oare. Fereastră făcută numaĭ ca să pătrundă lumina, dar să nu se deschidă p. ventilare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

luminătór (care luminează) adj. m., s. m., pl. luminătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. luminătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

luminător a. și m. 1. care luminează; 2. corp luminos: luminători ca soarele și luna EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUMINĂTÓR2, -OÁRE, luminători, -oare, adj. Care luminează, care emite lumină. – Lumina + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LUMINĂTÓR1 s. n. v. luminator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)