LUCIÓLĂ s. f. licurici. (< it. lucciola, fr. luciole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LUCIÓLĂ, luciole, s. f. (Livr.) Licurici. [Pr.: -ci-o-] – Din it. lucciola, fr. luciole.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LUCIÓLĂ s.f. Licurici. [Pron. -ci-o-, pl. -li, -le. / cf. it. lucciola, fr. luciole].
Sursa: Dicționar de neologisme
luciólă (-ci-o-) s. f., g.-d. art. luciólei; pl. lucióleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită luciolă f. licuriciu: roiu de flăcări ușurele, lucioli scânteietoare AL. [Termen literar după it. lucciola].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LUCIÓLĂ, luciole, s. f. (Livr.) Licurici. [Pr.: -ci-o-] – Din. it. lucciola, fr. luciole.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)