Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele lucina:

Lucina, în mitologia romană, zeiță care ocrotea nașterile și pe noii născuți. Grecii o numeau Ilithyia (v. și Ilithyia).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman



LUCINA, vârf în NNE Obcinei Mestecăniș, constituind alt. max. a acesteia (1.588 m). La poalele sale se află o turbărie (tinovul Găina), declarată rezervație naturală, care adăpostește relicte glaciare, printre care mesteacănul pitic (Betula nana).
Sursa: Dicționar enciclopedic

Lucina f. Mit. zeița romană care prezida la nașterea copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Lucina, în mitologia romană, zeiță care ocrotea nașterile și pe noii născuți. Grecii o numeau Ilithyia (v. și Ilithyia).
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

LUCINA, vârf în NNE Obcinei Mestecăniș, constituind alt. max. a acesteia (1.588 m). La poalele sale se află o turbărie (tinovul Găina), declarată rezervație naturală, care adăpostește relicte glaciare, printre care mesteacănul pitic (Betula nana).
Sursa: Dicționar enciclopedic

Lucina f. Mit. zeița romană care prezida la nașterea copiilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

lucínă (lucíne), s. f. – Izlaz, imaș, pășune. Rut., ceh. lučina (Berneker 739; Drăganu, RF, II, 77. În Bucov. Der. din bg. luč (Conev 41) pare mai puțin probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

lucínă f., pl. ĭ și e (ceh. lučina, pajiște. V. lîncotă, prelucă. Bern. 1, 739). Nord. Pajiște: Pe cel deal, pe cea lucină. Crește-o floare de sulcină (Neam. Rom. Pop. 4, 348). V. costină.
Sursa: Dicționaru limbii românești