LUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) lua. ◊ Luare-aminte = atenție, grijă. [Pr.: lu-a-] – V. lua.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
luáre f. Acțiunea de a lua. Luare aminte, luare în samă, observațiune, atențiune, luare în considerațiune. Luare de suflet, adopțiune, înfiere. Luare în stăpînire, ocupațiune, luare în posesiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
luáre (lu-a-) s. f., g.-d. art. luắrii; pl. luắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită luare f. acțiunea de a lua: luare aminte, atențiune; luare de suflet, adopțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LUÁRE, luări, s. f. Acțiunea de a (se) lua. ◊ Luare-aminte= atenție, grijă. Luare de cuvânt = vorbire în public. [Pr.: lu-a-] – V. lua.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
luare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul lua
