LONGEVITÁTE, (rar) longevități, s. f. Durată excepțională a vieții; viață lungă (a unui individ, a unui grup, a unei specii). – Din fr. longévité, lat. longaevitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LONGEVITÁTE s. f. viață lungă. (< fr. longévité, lat. longavitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LONGEVITÁTE s.f. Viață lungă. [Cf. fr. longévité, lat. longaevitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
LONGEVITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Durată de viață a unui individ, condiționată genetic și determină de numeroși factori. la om l. este determinată atât personalitățile biologice ereditare ale fiecăruia, cât și de condițiile sociale (modul de viață, de alimentație, de muncă, odihnă etc.); vârsta medie a omului se situează în jurul vârstei de 70 de ani. Sunt plante, ca de ex. baobabul care trăiește 4-5.000 de ani; arborele-mamut, tisa și chiparosul 3.000 de ani; stejarul, castanul, nucul peste 2.000 de ani. Dintre animale, mai longevive sunt: broasca țestoasă (c. 150 de ani), moluștele și unii pești (până la 100 de ani), elefantul (60-70 de ani), vaca (40-50 de ani) ș.a.; dintre păsări: bufnița și barza (până la 70 de ani), condorul (c. 40 de ani), lebăda, papagalul (c. 100 de ani) etc. 2. Durata neobișnuit de mare a unui organism, care depășește media de vârstă normală.Sursa: Dicționar enciclopedic *longevitáte f. (longáevitas, -átis, d. long-aevus, cu vĭață lungă, d. longus, lung și aevum, ev, vĭață). Calitatea de a avea vĭață lungă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!longevitáte s. f., g.-d. art. longevitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită longevitate f. îndelungă viețuire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LONGEVITÁTE s. f. Durată excepțională a vieții; viață lungă (a unui individ, a unui grup, a unei specii). – Din fr. longevité, lat. longaevitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)