LOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LOCVACITÁTE s.f. (Rar) Limbuție. [Cf. fr. loquacité, lat. loquacitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
locvacitáte (livr.) s. f., g.-d. art. locvacitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LOCVACITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea, pornirea, obișnuința de a fi locvace; limbuție. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 