LOCULÁR, -Ă adj. împărțit în mai mulți loculi (2); închis în alveole. (< fr. loculaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LOCULÁR, -Ă, loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji (II 1). – Din fr. loculaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LOCULÁR, -Ă adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji; care este închis în alveole. [Cf. fr. loculaire, cf. lat. loculus – locșor].
Sursa: Dicționar de neologisme
loculár adj. m., pl. loculári; f. loculáră, pl. loculáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LOCULÁR, -Ă, loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji (II 1). – Din fr. loculaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 