LOCOMOTÓR, -OÁRE I. adj. (despre mușchi, organe etc.) care servește pentru locomoție. II. s. n. locomotivă cu motor electric. (< fr. locomoteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj. De locomoție, pentru locomoție. – Din fr. locomoteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LOCOMOTÓR, -OÁRE adj. De (pentru) locomoție. // s.n. Locomotivă cu motor electric. [< fr. locomoteur].
Sursa: Dicționar de neologisme
*locomotór, -oáre adj. (compus d. lat. loco, ablativu luĭ locus, loc, și motor). Pin [!] ajutoru căruĭa te poțĭ mișca din loc în loc: mușchĭ locomotorĭ, facultate locomotrice. – Fem. rar și -trice (lat. -trix, -tricis).
Sursa: Dicționaru limbii românești
locomotór1 adj. m., pl. locomotóri; f. sg. și pl. locomotoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită locomotór2 s. n., pl. locomotoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. De locomoție, pentru locomoție. 2. S. n. Locomotivă cu motor electric. – Din fr. locomoteur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
