LIVÍD, -Ă adj. palid, învinețit la față. (< fr. livide, lat. lividus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LIVÍD, -Ă adj. Palid, învinețit (la față). [< fr. livide, lat. lividus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*lívid, -ă adj. (lat. lividus). Galben verziŭ, vînăt: om cu fața lividă de foame.
Sursa: Dicționaru limbii românești
livíd adj. m., pl. livízi; f. livídă, pl. livídeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită livid a. de coloare plumburie, albăstriu bătând în negru: față lividă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)