Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele litografie:

LITOGRAFÍE s. f. reproducere și multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. ◊ lucrarea obținută. ◊ secție într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări. (< fr. lithographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



LITOGRAFÍE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din fr. lithographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LITOGRAFÍE s.f. Metodă de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatră de calcar; atelier unde se execută astfel de lucrări. ♦ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. lithographie, cf. gr. lithos – piatră, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme

LITOGRAFÍE (‹ fr. {i}; {s} lito- + gr. graphein „a scrie”) s. f. 1. Tehnică de imprimare a imaginii de pe suprafața tipografică plană direct pe foaia de hârtie trecută prin presă. Suprafața tipografică se execută pe o piatră litografică (calcar dens) sau pe o placă metalică (zinc, aluminiu). L. au fost făcute după opere ale unor artiști celebri ca: Matisse, Picasso, De Chirico etc. Inventat de germanul Alois Senefelder în 1796. S-a răspândit rapid în toată Europa și America datorită procedeului mai puțin laborios și calității efectelor de materialitate și expresivitate, apropiate de cele ale desenului. 2. Lucrare obținută prin acest procedeu. ♦ Întreprindere sau atelier în care se execută astfel de lucrări.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*litografíe f. (vgr. líthos, peatră [!] și grafíe). Arta de a tipări scrisu orĭ figurile desemnîndu-le [!] c´un creĭon gras orĭ c´un fel de cerneală pe o peatră specială. Scris orĭ figură reprodusă pin [!] această artă. Atelieru litografuluĭ. – Litografia a fost inventată la 1796 de Germanu Senefelder, născut în Praga și trăit în München.
Sursa: Dicționaru limbii românești

litografíe (-to-gra-) s. f., g.-d. art. litografíei; (secții, desene) pl. litografíi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

litografie f. 1. arta de a imprima pe hârtie, pânză, etc. ceea ce s’a scris sau gravat pe o piatră de specie particulară cu diamantul sau cu cerneală chimică: litografia a fost inventată la 1796 de bavarezul Senefelder; 2. foaie imprimată prin acest procedeu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LITOGRAFÍE, (2, 3) litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie (1). 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie (1). – Din fr. lithographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

litografie - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul litografia