Cautam colaborator matematica

Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele litigiu:

LITÍGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


LITÍGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium].
Sursa: Dicționar de neologisme

*litígiŭ n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, și ágere, a duce). Proces, judecată, contestare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

litígiu [giu pron. giu] s. n., art. litígiul, pl. litígii; art. litígiile (-gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

litigiu n. contestare judiciară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LITÍGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LITÍGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium].
Sursa: Dicționar de neologisme

*litígiŭ n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, și ágere, a duce). Proces, judecată, contestare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

litígiu [giu pron. giu] s. n., art. litígiul, pl. litígii; art. litígiile (-gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

litigiu n. contestare judiciară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)