Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele lipi:

LIPÍ, lipesc, vb. IV. Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



lipí (lipésc, lipít), vb.1. A prinde, a cola, a încleia. – 2. A adera, a reuni, a aduna. – 3. A tencui. – 4. A pălmui. – Mr. alichescu, megl. lipés. Sl. lĕpiti sau lĭpĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 350; Cihac, II, 172; Iordan, Dift., 138), de la lĕpŭ „clei”, cf. bg. lĕpjă, sb. lepiti. Cf. lip. Der. alipi, vb. (a reuni, a împreuna; refl., a se dedica); lipaci, s. m. (căprior alipit, nadă de lemn), în Mold.; lipeală, s. f. (lipitură); lipcă, adv. (lipit de... ), din rut. lipkii (Bogrea, Dacor., IV, 829), pol. lipki, în Mold. (legătură cu bg. lepka, sugerată de Tiktin și Conev 63, nu este convingătoare); lipicios, adj. (care lipește; adeziv, aderent; contagios; tandru, afectuos); lipicioasă, s. f. (nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo procumbens, Gallium aparine); lipici, s. n. (atracție, farmec), cu suf. -ici, cf. gîdilici; lipici, s. m. (nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum); lipică, s. f. (Trans., molie); lipiciune, s. f. (blefarită); lipie, s. f. (pîine rotundă și turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin și Candrea o pun în legătură cu sb. lepinja, mag. lepény (mai probabil e vorba de un der. interior, deși nu foarte clar); lipitoare, s. f. (animal care suge sînge, Hirudo officinalis, nume de plantă vinariță, Asperula arvensis, Asperula tinctoria; ornit. păpăludă, Caprimulgus europaeus); lipitură, s. f. (lipire; tencuială; apatie atribuită spiritelor rele); lipitor, adj. (care lipește); deslipi, vb. (a descleia, a separa). Lipăr, s. n., (foc, ardoare), în Trans., ar putea proveni din lipi („locul unde soarele <<se lipește>> cel mai tare”).
Sursa: Dicționarul etimologic român

lipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipésc, imperf. 3 sg. lipeá; conj. prez. 3 să lipeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lipì v. 1. a prinde, vorbind de ceva unsuros sau cleios: mierea sau coca se lipește de deget; 2. a prinde cu cleiu sau cu ceva analog: a lipi ferestrele cu cocă, a lipi cu plumb; 3. a unge sau astupa cu lut: a lipi pereții; fam. a lipi o palmă; 4. fig. a apropia, a alătura: somn de el nu se lipește POP.; 5. a se lega strâns prin dragoste, a se alipi. [Slav. LIPĬETI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ♦ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a da cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)