Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele lingurea:

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


lingureá și -ícă f., pl. ele (dim. d. lingură). Lingura peptuluĭ [!], partea scobită deasupra pînteceluĭ: mă frec la lingurea (ChN. 1, 162). O plantă erbacee cruciferă (cochleária officinális) ale căreĭ frunze, de forma linguriĭ, se întrebuințează în med. contra scorbutuluĭ, scrofulelor și altor boale [!]. – Și -íce, pl. ĭ (Cov.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

lingureá/lingurícă1 (plantă) s. f., g.-d. art. lingurélei; pl. linguréle, art. lingurélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lingureá/lingurícă2 (parte a sternului) (pop.) s. f., g.-d. art. lingurélei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lingureà f. 1. lingura pieptului; 2. plantă din fam. cruciferelor cu frunze în formă de linguriță și cu flori albe, întrebuințată ca antiscorbutic (Cochlearia).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, folosită în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)