LIMBUȚÍE, limbuții, s. f. Înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a limbuțíe f. Calitatea de a fi limbut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
limbuțíe s. f., art. limbuțía, g.-d. limbuțíi, art. limbuțíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită limbuție f. defectul limbutului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LIMBUȚÍE s. f. Înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)