Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele ligatură:

LIGATÚRĂ s. f. 1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși. 2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip. 3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă. (< fr. ligature, lat. ligatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



LIGATÚRĂ, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a închide orificiul lor. ♦ Fir de ață, mătase, catgut, cu care se face o ligatură (1). 2. Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic; logotip. – Din fr. ligature, lat. ligatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LIGATÚRĂ s.f. 1. Legare cu un fir de ață sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face această legătură. 2. (Poligr.) Semn grafic care conține mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legătură].
Sursa: Dicționar de neologisme

*ligatúră f., pl. ĭ (lat. ligatura, V. legătură). Legătură cu care se strînge, (se leagă) ceva. În tipografie, reuniunea a doŭă litere ca fl, ff.
Sursa: Dicționaru limbii românești

LIGATÚRĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Legare chirurgicală cu fire de catgut, mătase sau ață a vaselor sangvine, a uterului, a intestinului etc.; materialul utilizat pentru această operație. 2. Aliaje auxiliare folosite pentru introducerea unor elemente de aliere în metalul lichid. ♦ Metale (ex. cupru, mercur etc.) care se introduc în metalele nobile pentru a le da unele proprietăți necesare (ex. duritatea) sau pentru a le ieftini. 3. Literă sau semn de transcriere fonetică format prin îmbinarea a două litere sau semne de transcriere (ex. æ, œ). ♦ Combinație de litere ce redă îmbinarea a două litere, o silabă sau un cuvânt. 4. (POLIGR.) Caracter tipografic realizat prin reunirea a două litere într-un singur semn grafic (ex.: Æ, Œ), folosit în unele limbi pentru a reda un singur sunet.
Sursa: Dicționar enciclopedic

ligatúră s. f., g.-d. art. ligatúrii; pl. ligatúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

LIGATÚRĂ, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului, a ureteralul etc., pentru a închide orificiul lor. ♦ Fir de ață, mătase, catgut, cu care se face o ligatură (1). 2. Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic; logotip. – Din fr. ligature, lat. ligatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)