LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lictár s. n. – Marmeladă de prune. Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român
*lictár n., pl. e (lat. electuarium, auzit de la farmaciștĭ. V. electuariŭ). Trans. Magĭun, povidlă, marmeladă. V. pecmez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lictár, (liptari, ligvar, legvar), s.n. – Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc 1998: 182). – Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Candrea, Tiktin cf. DER); cf. magh. lekvás.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
lictár (reg.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. [Indirect din lat. ELECTUARIUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvâr.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)