LIBÓVNIC, -Ă, libovnici, -ce, adj. (Înv.) Iubitor, amator de... – Slav (v. sl. ljubovĩnikŭ).Sursa: Dicționarul limbii române moderne libóvnic, -ă adj. (bg. libóvnik). Vechĭ. Amabil. Ĭubitor de: libovnic la băuturĭ. Subst. Ibovnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
libovnic m. V. ibovnic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a