Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele libertate:

LIBERTÁTE s. f. 1. (fil.) înțelegerea necesității, cunoașterea legilor obiective și stăpânirea conștientă a forțelor naturii și a vieții sociale, întemeiată pe această cunoaștere. 2. situație a unei persoane libere. 3. (pl.) drepturi cetățenești. 4. posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință, de a face sau de a nu face o acțiune. (< fr. liberté, lat. libertas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății. ◊ Loc. adv. În libertate = după bunul plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (De obicei la pl.) Drepturi cetățenești. ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = dreptul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de activitate. Libertate de gândire sau libertatea cuvântului = dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


LIBERTÁTE s.f. 1. Posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății. 2. Situația unei persoane libere. 3. Independență, neatârnare. [Cf. lat. libertas, fr. liberté].
Sursa: Dicționar de neologisme

LIBERTATE, FRATERNITATE, EGALITATE, deviza Republicii Franceze, adoptată în iunie 1793.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*libertáte f. (lat. libértas, -átis). Puterea de a lucra saŭ nu, de a alege: libertatea e unită cu reponsabilitatea. Independență: a-țĭ angaja libertatea. Stare opusă captivitățiĭ saŭ constrîngeriĭ: a pune un deținut saŭ un sclav în libertate, a vorbi saŭ a lucra în libertate. Voĭe, permisiune. Îndrăzneală: mĭ-am luat libertatea de a vă scrie. Mod prea familiar saŭ necuviincĭos de a te purta: a-țĭ lua prea multă libertate saŭ prea multe libertățĭ. Libertatea civilă, dreptu orĭ-cuĭ de a face tot ce nu oprește legea. Libertatea politică, dreptu de a vota, a fi deputat ș. a. Libertatea preseĭ, dreptu de a tipări orĭ-ce (dar fără a minți orĭ a vătăma morala). Libertatea conștiințeĭ, dreptu de a avea orĭ-ce religiune saŭ credință. Libertatea individuală, dreptu de a fi liber, afară numaĭ de cazu cînd aĭ călcat legea. Pl. Imunitățĭ, drepturĭ: libertățile uneĭ instituțiunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

libertáte s. f., g.-d. art. libertắții; (drepturi) pl. libertắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

libertate f. 1. starea unei persoane libere, care nu e în servitute: libertatea e starea naturală a omului; 2. condițiunea celui liber, în opozițiune cu captivul: a da libertate unui prizonier, unei păsări; 3. puterea de a face tot ce nu jignește libertatea altora: libertatea civilă; 4. facultatea de a-și exercita voința făcând ceva sau nu: libertateq face responsabilitatea; 5. mod prea familiar de a se purta: își iea prea multe libertăți; 6. pl. privilegii, imunități: a acorda libert[ți comunelor; libertatea de conștiință, dreptul de a profesa liber opiniunile sale religioase; libertatea presei, dreptul de a-și manifesta cugetarea pe calea ziarelor, prin tipar: Constituțiunea garantează libertatea conștiinței, a învățământului, a presei și a întrunirilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință. ◊ Loc. adv. în libertate = după bunul-plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (La pl.) Drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție cetățenilor, de dezvoltare și liberă manifestare a personalității (libertatea cuvântului, a presei etc.). ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = principiu formal în societatea modernă pluralistă, care face posibilă acțiunea în conformitate cu propria conștiință, în principal în ce privește religia.. Libertate de gândire = drept al cetățeanului prevăzut de constituțiile democratice, de a-și exprima modul propriu de gândire. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)