LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. – V. libera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LIBERÁRE s.f. Acțiunea de a libera și rezultatul ei; (spec.) eliberare din armată, lăsare la vatră. [< libera].
Sursa: Dicționar de neologisme
LIBERÁRE (‹ libera) s. f. 1. Acțiunea de a elibera. 2. (Dr.) L. condiționată = punere în libertate a condamnatului, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, dar numai după ce a executat cel puțin jumătate din pedeapsă (dacă a avut mai puțin de 10 ani) sau cel puțin două treimi (dacă a avut mai mult de 10 ani). L. provizorie = măsură dispusă de procuror sau de instanță de a pune în libertate provizorie un inculpat arestat într-o cauză penală. Ea se poate face sub control judiciar sau pe cauțiune.Sursa: Dicționar enciclopedic liberáre (pop.) s. f., g.-d. art. liberắrii; pl. liberắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită liberare f. 1. congediare definitivă a unui soldat care și-a împlinit serviciul; 2. Jur. descărcare de o datorie, de o obligațiune; 3. punere în libertate a unui condamnat care și-a sfârșit pedeapsa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. ◊ (Jur.) Liberare condiționată = punerea în libertate a unui deținut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie muncitor, disciplinat și să dea dovezi de îndreptare. – V. libera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
liberare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul libera