Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele liberal:

LIBERÁL, -Ă I. adj. 1. care aparține liberalismului. ♦ partid ~ = partid de orientare liberalistă. 2. iubitor de libertate. 3. înțelegător, cu vederi largi, tolerant. II. s.m. membru al unui partid liberal. (< fr. libéral, lat. liberalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


LIBERÁL, -Ă, liberali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care aparține liberalismului, privitor la liberalism. ◊ Burghezie liberală = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid liberal = partid al burgheziei liberale. 2. (Înv.) Iubitor de libertate. 3. Înțelegător; generos; care are idei largi, nepreconcepute. II. S. m. Adept, membru al unui partid liberal. – Din fr. libéral, lat. liberalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LIBERÁL, -Ă adj. 1. Care aparține liberalismului. 2. Iubitor de libertate. 3. Înțelegător, îngăduitor. // s.m. Adept, membru al unui partid liberal. [Cf. fr. libéral, lat. liberalis].
Sursa: Dicționar de neologisme

*liberál, -ă adj. (lat. liberalis). Demn de un om liber, de familie (nu rob): arte liberale (ca pictura, sculptura, muzica, în opoz. cu artele mecanice), profesiune liberală, educațiune liberală. Generos, nobil, darnic: om, caracter liberal. Favorabil libertățiĭ politice, civile ș. a., sentimente liberale. Subst. Care profesează orĭ afectează ideĭ liberale (V. colectivist): Aŭ de patrie, virtute nu vorbește liberalu, de aĭ crede că viĭața ĭ-e curată ca cristalu? (Em.). Adj. Al liberalilor: partid, club, ziar, deputat liberal. Adv. În mod liberal saŭ generos.
Sursa: Dicționaru limbii românești

liberál adj. m., s. m., pl. liberáli; adj. f., s. f. liberálă, pl. liberále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

liberal a. 1. care dă bucuros; om liberal; 2. demn de un om liber: educațiune, carieră liberală; arte liberale, cele privitoare la cultura spiritului (învățământul, dreptul, medicina), în opozițiune cu artele mecanice; 3. favorabil libertății civile și politice: idei liberale. ║ m. cel ce profesează sau afectează idei liberale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LIBERÁL, -Ă, liberali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care aparține liberalismului, privitor la liberalism. ◊ Burghezie liberală = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid liberal = partid având doctrina liberalistă. 2. (înv.) Iubitor de libertate. 3; înțelegător; generos; care are vederi largi, II. S. m. Adept, membru al unui partid liberal. – Din fr. libéral, lat. liberalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)