Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele lexic:

LEXIC2(O)-, -LEXÍE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



LÉXIC1 s. n. vocabular (1). ◊ totalitatea cuvintelor specifice unui scriitor, unei regiuni, unei epoci. (< fr. lexique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr. lexique, cf. gr. lexikon – vocabular].
Sursa: Dicționar de neologisme

léxic (-ce), s. n. – Vocabular. – Var. (înv.) lexicon. Fr. lexique și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λεξιϰόν (Gáldi 205).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*léxic n., pl. e (vgr. lexikón, dicționar, d. léxis, vorbă, légo, vorbesc). Dicționar, vocabular, maĭ ales prescurtat. – Și lexicón, pl. oáne. V. glosar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

léxic s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lexic n. dicționar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)