LEVOGÍR adj. 1. (despre substanțe optic active) care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii. 2. (despre cochilii) răsucit spre stânga. (< fr. lévogyre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LEVOGÍR, -Ă, levogiri, -e, adj. (Despre unele substanțe optice) Care deviază planul de polarizare a luminii spre stânga (în raport cu observatorul care privește lumina din față). – Din fr. lévogyre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LEVOGÍR adj. (Despre substanțe) Care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii polarizate atunci când lumina se propagă spre observator. [< fr. lévogyre, cf. lat. laevus – stâng, gyrare – a întoarce].
Sursa: Dicționar de neologisme
*levogír, -ă adj. (d. lat. laevus, stîng, și gyrare, a învîrti. V. dextrogir, prejur). Fiz. Care face să dirijeze la stînga planu de polarizațiune al luminiĭ: zahar [!] levogir.
Sursa: Dicționaru limbii românești
levogír adj. m., pl. levogíri; f. levogíră, pl. levogíreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LEVOGÍR, -Ă, levogiri, -e, adj. (Despre unele substanțe optice) Care deviază planul de polarizare a luminii spre stânga (în raport cu observatorul care privește lumina din față). – Din fr. lévogyre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)