LEVIATÁN s. m. 1. monstru biblic distructiv. ◊ (în basme) căpcăun. 2. (fig.) organizație statală și politica absolutistă. 3. mașină industrială de spălare a lânii. (< fr. léviathan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LEVIATÁN, leviatane, s. n. (Text.) Agregat pentru spălarea industrială a lânii. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. léviathan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LEVIATÁN s.m. 1. Monstru biblic distructiv. ♦ (În basme) Căpcăun. 2. (Fig.) Organizație statală și politică absolutistă. 3. Mașină industrială de spălare a lânii. [Pron. -vi-a-. / cf. it. leviathan, germ. Leviathan < ebr. lüvjathan – întortocheat].
Sursa: Dicționar de neologisme
*leviatán m. (d. leviatan, un monstru din Biblie, în cartea luĭ Ĭob). Monstru fabulos colosal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
LEVIATAN (LEVIATHAN) (în „Vechiul Testament”), monstru marin fabulos, stăpân al oceanului, simbol al colosalului și al puterii răului. Cu o constituție complexă și cu o forță extraordinară. Era căptușit cu zale, avea spinarea din scuturi solzoase și scotea flăcări pe gură și fum pe nări. Nici o armă nu-l putea atinge, fiind impenetrabil. Mișcările lui provocau clocotul mării și lăsau urme adânci. În epoca creștină este considerat una dintre ipostazele diavolului.
Sursa: Dicționar enciclopedic
leviatán (agregat) (-vi-a-) s. n., pl. leviatáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !Leviatán (monstru) (-vi-a-) s. propriu m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
leviatan m. animal monstruos, menționat în cartea biblică Iov.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LEVIATÁN, leviatane, s. n. (Text.) Agregat pentru spălarea industrială a lânii. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. léviathan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)